Oțelul pentru tratament termic se distinge printr-o gamă foarte largă de tipuri de oțel cu compoziție chimică semnificativ diferită. Este ideal pentru utilizarea în locuri supuse unor solicitări deosebite.
Acest tip de oțel este adesea utilizat pentru producția de piese precum axe, arbori, arbori cotiți, roți dințate, pârghii, tije de piston, discuri abrazive și elemente supuse unor sarcini variabile de încovoiere și oboseală. Conținutul de carbon din această familie de oțeluri variază între 0,25 și 0,6%. Unul dintre principalii aditivi de aliere este cromul. Datorită tratamentului termic, putem manipula în mod corespunzător parametrii oțelului, cum ar fi rezistența, rezistența la impact sau plasticitatea. Oțelul este îmbunătățit termic pentru o anumită sarcină, iar diferitele ramuri ale economiei necesită parametri diferiți ai oțelului. Unii dintre cei mai importanți parametri sunt rezistența la rupere, la întindere, duritatea sau rezistența la oboseală a materialului.

Starea îmbunătățită termic T obținută prin călire și revenire la temperatură ridicată. Datorită revenirii, are loc recristalizarea feritului și sferoidizarea, urmată de coagularea carburilor. Ca rezultat, se obține o structură numită sorbit. Descriind pe scurt procesul de tratare termică a oțelului, putem observa că acesta se reduce la încălzirea materialului și la temperarea acestuia. Repetând aceste cicluri, putem obține rezultate foarte interesante și satisfăcătoare. Două metode populare de îmbunătățire termică sunt temperarea și călire.

Oțel pentru îmbunătățirea termică – tipuri
40H, 40HM, 34HNM, 36HNM – aceste tipuri de oțel sunt destinate elementelor care necesită o rezistență ridicată
50HF și 50HS – aceste tipuri de oțel pentru arcuri sunt utilizate cel mai frecvent în producția de componente auto, cum ar fi roți dințate sau arbori cotiți, care sunt supuși unor sarcini foarte mari
30HGS, 35HGS – Pivote, role, bucșe, alte elemente supuse unor sarcini mari , care funcționează la temperaturi maxime de 150-200 °C.