Ce este zincarea?
În timpul procesului de zincare, se aplică un strat de zinc pe un element metalic predispus la coroziune. Astfel, zincarea are ca scop protejarea metalului împotriva ruginirii, ceea ce duce la prelungirea duratei sale de viață.
Înainte ca elementul metalic să fie acoperit cu zinc, acesta este curățat temeinic, de exemplu prin sablare cu jet de particule abrazive sau vibroabraziune. În urma acestor operațiuni, se obține o suprafață lipsită de urme de coroziune gazoasă, rugină, acoperiri vechi sau nisip.
Pasul următor constă în degresarea materialului și supunerea acestuia la decapare – pentru a elimina particulele nemetalice, cum ar fi zgura. În acest scop, oțelul este introdus într-o baie de acid clorhidric sau acid fluorhidric, apoi este trecut printr-o baie de flux – o altă baie, dar de această dată într-o soluție apoasă de clorură de zinc și clorură de amoniu. Ce obținem în urma acestui proces de fluxare? După o astfel de baie, oțelul este complet lipsit de oxizi. La final, elementul metalic este uscat la o temperatură de până la 150 °C. Astfel pregătit, oțelul este gata pentru zincare.
Care sunt tipurile de zincare?
Există mai multe metode de zincare, care diferă între ele prin modul în care este aplicat stratul protector de zinc:
Zincare termică (prin imersie la cald) – cunoscută și ca zincare prin scufundare. Această metodă constă în scufundarea oțelului în zinc topit, încălzit la 450–500 °C. Se obține astfel un strat gros și rezistent de zinc, care poate dura chiar și până la 100 de ani. Este o metodă mai costisitoare decât zincarea galvanică.
Zincare galvanică (electrolitică) – această tehnică presupune introducerea oțelului într-o baie electrolitică specială, ce conține compuși de zinc. Particulele de zinc – sub influența curentului electric – se depun pe obiectul metalic, care apoi este pasivat și, în cele din urmă, clătit. Prin această metodă se obține un strat uniform de zinc, dar destul de subțire – între 3 și 6 μm – ceea ce îl face mai puțin rezistent la deteriorări mecanice.
Zincare prin pulverizare – metodă folosită de obicei pentru obiecte de dimensiuni mari sau sensibile la temperaturi ridicate. În acest caz, sârma de zinc este topită și apoi pulverizată pe suprafața piesei cu ajutorul aerului comprimat.
Zincare cu pulbere (sherardizare) – o metodă destul de laborioasă, motiv pentru care este folosită tot mai rar. Constă în introducerea piesei metalice curățate într-un amestec de zinc sub formă de pulbere, care conține aproximativ 6% oxid de zinc. Această „baie uscată” durează câteva ore.
Unde este utilizată zincarea?
Elementele zincate se caracterizează printr-o durabilitate crescută, motiv pentru care sunt utilizate pe scară largă atât în mediul casnic, cât și în industrie. Astfel, oțelul zincat se regăsește în locuințele private, de exemplu în instalațiile electrice și termice. Din astfel de componente sunt realizate și piese importante ale automobilului, motocicletei sau chiar bicicletei. Așadar, oțelul zincat este valoros în industria auto, electrică, dar și în construcții.